Emy's Blog

Cineva care iubeste oceanul va scrie mereu cu acuratete si detaliu despre lumea adanca a apelor.
Cineva care iubeste muzica va scrie mereu cu pasiune despre armonia prezenta in lumea sunetelor.
Cineva care iubeste muntele va scrie mereu cu uimire despre lumea dura a rocilor si a inaltimilor.
Cineva care iubeste dansul va scrie mereu cu dinamism despre pulsatia interioara a lumii sale.
Insa cel ce te iubeste va scrie mereu cu acuratete si detaliu despre singuratate, cu pasiune despre trupul tau, cu uimire despre indiferenta ta si cu dinamism despre noptile de dragoste ce se deruleaza in cinema-ul constiintei sale.

E atat de multa lumina in jur...cred ca visez...Si iata-te si pe tine!
-Hei! Ma vezi? Iuhuuu..sunt aici!
Defapt e o.... umbra... Mai ramai te rog...de ce te indepartezi?
Umbra!Umbra! mai ramai...Nu pot sa cred ca umbra mea tocmai a luato la fuga!
Dracie! Am sa fur umbra cuiva si am o port cu mine!
Acum intrebarea e ...cui pot sa ii fur umbra??
Vad in departare un copac....ma apropii cu pasi marunti sa nu cumva sa ii sperii umbra. Dar daca vor pleca si frunzele de pe ramuri cand vor vedea ca nu au umbra? Nu ...nu ii pot face asta...copac fara umbra am mai vazut..dar fara frunze...
Imi continui drumul meu prin lumina trecand pe langa copacul cu umbra si frunze.
Orizontul se dilata si vad apropiindu-se umbra unei chitare. Asta da umbra nobila...
Cu cat ma apropii de ea o voce ma atinge pe umar spunand:
- Fara umbra corzile nu vor mai vibra...lemnul va inceta sa rezoneze...muzica va disparea...Cat de trista ar lumina fara sunet?
Nu vroaim sa fiu cel care a lasat lumina fara muzica, astfel miam continuat drumul pe langa chitara cu umbra si corzi de metal.
Dupa cativa pasi in albul orbitor se intrevedea o silueta feminina.
Cu aceasta umbra stiam ca nu voi mai fi niciodata singur...
Silueta se apropia de mine, o atractie magnetica intre cel fara fara umbra si regina lor. Insa din nou acea voce suava si linistita imi soptea:
- Aceasta umbra apartine altcuiva...nu e umbra ta..
-Ce-mi pasa mie a cui e ...sa isi caute alta!
- Umbra aceasta iti va aduce numai tristete...o vei purta cu tine mereu si vei fi la fel de singur...vei vrea sa scapi de ea insa lacul umbrelor nu o va primi.
-Am crezut mereu ca destinul e o carte si am sa o scriu eu in cuvinte alese...si umbra aceasta e primul capitol..
Si am luat acea umbra cu mine, am legato de pieptul meu cu fir de sperante, am hranito cu sarutari adanci si mi-a devenit umbra fidela. M-a purtat inapoi pe drumul pe care venisem si am luat im brate chitara cu corzi de metal. M-a invatat rabdatoare sa ii cant. Si ii cantam in fiecare seara inainte de culcare. Am inceput asftfel al doilea capitol. Ne-am asezat amandoi sub umbra copacului cu frunze si am ramas sub coroana lui in intimitatea legaturii noastre. Frunzele dansau pe ramuri si umbra mea si cu mine eram fericiti..si am adormit cu ea in brate. Cand m-am trezit am dat sa imi sarut iubita si am vazut ca lipsea o parte din ea. In timp ce dormeam cineva a rupt din ea si a fugit.
Aceasta devenise parte din mine si nu puteam sa o iubesc mai putin doar pentru ca nu era toata a mea. Eram pregatit sa trecem prin lumina impreuna...Dupa un timp insa am inceput sa simt ca o parte din ea lipseste...am incercat in zadar sa o caut, cel care o luase disparuse pentru totdeauna. Am inceput sa ne certam...sa ii cant din ce in ce mai rar..mai rar chiar decat eram intimi. Cand am incercat sa ii cant din nou nostalgic...o coarda de metal s-a rupt si sunetele erau incomplete...am incercat sa ne ascundem amandoi sub copac insa frunzele lui cadeau si imi acopereau umbra mea draga.
Ii aminteam de vocea care imi spusese ca nam sa pot inapoia umbra lacului din care a venit. Insa am inceput sa caut lacul..si am incept sa ii scriu umbrei mele si al 3-lea capitol.
In drumul meu am intalnit cascade de lacrimi...pesteri de tristeti si stalagmite de singurate. Toate acestea ma chemau la ele...insa eu tot ce vroiam era inapoiez umbra mea neintregita. Cautam acest lac in cele mai intunecate locuri ale lumii insa l-am gasit chiar langa filamentul ei. Imi priveam umbra draga in ochi..o sarutam si cu bratele in jurul ei eram pregatit sa renunt la ea cand lumina alba a fost patrunsa de raze de lumina verde...

-Victor! Trezeste-te!
Am deschis ochii si ei au vazut cel mai frumos iris verde.
Kati..!
-Desi ochii mei privieau nu detineam controlul asupra notiunii de spatiu si timp.
- Linisteste-te! Ai cazut si te-ai lovit la cap...esti in spital...doctorii au spus ca vei fi bine...nu iti fa griji..
...sunt aici dragul meu.
Nu intelegam unde este umbra mea cu o parte lipsa...ce facusem cu ea? O cautam cu privirea in colturile camerei.Oare m-am despins de ea?
Kati statea la marginea patului sarutandu-mi tamplele...parea sa fi inapoiat tristetea din interioru ei pesterii de tristeti si cascadei de lacrimi.
Eu ii strangeam mana si i-o sarutam privind-o in ochi.
-Ma bucur atat de mult ca esti aici...
Te iubesc kati...
Insa ea ramase tacuta...

Prima oara cand am privit-o plangand nu am putut intelege de ce in ochii ei erau atatea lacrimi. Era un intreg ocean in irisul ei iar spuma lui alba era pretutindeni in jurul acelui glob creionat in verde. Se scursera usor primele lacrimi sarate pe obraz umezind usor bluzita ei de noapte presarata cu flori albastre si nori pufosi,printre petalele cu forme alungite. Mi se pareau prea multe lacrimi pe chipul fetei cu zambetul de martipan. M-am apropiat usor de ea prinzand intre degete dantela lunga ce cadea gratios dezvaluind o incheietura fragila din sculpturile renascentiste.Kati plangea criant pentru ca ma vazuse pe strada ei avand alaturi o silueta feminina fragila ce ma tinea strans de brat cu privirea dilatata si sufletul amortit in asteptare.
Mi-a spus ca nu ar fi fost o problema daca copila nu ar fi deschis pumnul ce ma strangea si ar fi sarit intr-o imbratisare zgomotoasa. Inima ei pulsa, eu ii sarutam parul ea ma strangea la piept iar sanii ei plini de pofta si nevoi neexteriorizate se mulau in palma mea. O iubeam pe Kati; insa acel copil care gemea in bratele mele, neatinsa, gata sa primeasca orice puteam sa ii ofer adica lacrimi si sperma, ma tinea lipit de trupul ei.O imbratisare toxica si fatala in care trupul meu devenise inert eliberand o cantitate uriasa de endorfine.
Sub un impuls cu magnitudine distrugatoare pe scara ratiunii mi-am scurs mana sub tricoul ei, am fortat sutienul eliberand doua sfarcuri tari si le modelam usor cu doua degete. Ea si-a intins mana spre penisul meu si cu miscari gentile urmarea conturul nou format al pantalonilor. In pornirea mea furibunda nu era nici o urma de ezitare, nici o urma de regret sau ratiune.
Pe casa scarii copila in sutien negru si victor s-au izbit puternic de usa care s-a deschis sub greutatea unita a corpurilor lor si au patruns in apartamentul lui. S-au oprit prima oara in bucatarie. Pe masa copila si-a dezvaluit interiorul de purpura. Au urmat cursul firesc al holului si s-au oprit in baie unde masina de spalat functiona la 1200 de turatii. S-au oprit pentru cateva minute si in sufrageria cu perdele albastre apoi au contenit miscarile pe perna din camera lui.
Kati privi de la fereastra preludiul celor doi sub o presiune cumplita ce se concentra in pantecul ei. Lacrimile curgeau pe podeaua de lemn laminat. Iubitul ei, proaspat pangarit cu lichidul interior al fetei,copilul cu buze carnoase, cu oasele bazinului proeminente....toate aceste imagini sepia convexe cresteau concentratia de sare de pe podea.
Cu urme de saliva pe obraji cu buzele fierbinti, cu mirosul ei impregnat in pori am alergat spre Kati. Simturile mele se trezeau din nou sub imaginea fiintei dragi. Ce avalanse de regrete ...un dezgust profund si o marigne de tristete.
Simtind ca sfarsitul se apropie elfantii cu colti de fildes merg sute de kilometrii pana cand se opresc si intr-o implozie trupurile lor greoaie se prabusesc pe pamant pentru totdeauna intr-un nor de praf rosiatic.
-Nu ma atinge!
- Kati...
Usa ei s-a deschis si priveam in ochi faptura cea mai draga si mai trista de pe lume.
-Te urasc! Te Urasc! ..lacrimi...Te urasc! Tipete...Te urasc!...liniste
O implozie in sufletul meu,dupa sutele de kilometrii in bratele ei...Nici un cuvant rostit, nici un cuvant inganat, nimic nu putea sterge tristetea din ochii ei.
- Stiam ca mai devreme sau mai tarziu imi vei sari in bratele unei copile ...sper ca ti-ai gasit in interiorul ei caldura pe care o cautai.
Cu cateva zile inainte Kati imi marturisea cu indiferenta experienta in bratele unui prieten comun. Poate ca reactia mea a fost una universala...o reactie bazata pe legea reciprocitatii..insa un lucru era cert....intrasem intr-un carusel cu lumini verzi, in care usor ne pierdeam in miscari lente.
Imaginea ei in bratele lui..buzele lui pofticioase, suflarea lui nerabdatoare...ea tacuta in matase, cu trupul jumatate descoperit, gata sa dezvaluie acelui corp strain secretele ale caror limita doar eu le stiam. Imaginea aceasta imi oferea un tremur greu de stapanit si un impuls razbunator dintr-un sorgent de saliva, lubrifiant si sare lichida a trupului.
-Spune-mi te simti eliberat de imaginile de care imi spuneai ? Spune-mi daca saruta cum te sarutam eu ...ai tremurat in prezenta ei ? SPUNEM-MI!...nu-mi spune nimic...
Puteam sa ii raspund cat de singur ma simteam, cat de tare ma ingrozea gandul ca pierdeam usor controlul asupra noastra.
Imi amitesc cand am deschis prima oara usa casei si Kati a pasit in locul unde aveam sa fim atat de intimi.Camera intreaga vibra subtil..si ea stia ca vom deschide noi orizonturi ale intregirii.
De fiecare data inainte ca usa sa se deschida din nou camera mea transmitea emotia revederii...vibra in fiinta..si eu o asteptam in spatele usii.
Acea seara in ochii ei s-a terminat cum a inceput ...in lacrimi...Kati s-a inchis in camera ei refuzand sa imi vorbeasca.
Desi e atat de departe as vrea sa stiu si eu...cum te saruta?Iti musca buza inferioara cum stiu ca iti place? ...tremuri in bratele lui..? Cand mainile lui peste copsele tale anunta buzele ca urmeaza un vals lent ...ce miscari alegi?In ce zi il duci pe tronul tau si ii arati un papirus vechi cu semnatura mea in sange?
Victor tremurand,privea pe fereastra spre locul unde altadata locuia Kati .Isi stinse tigara intr-un vas plin de scrum si tigari pe jumatate consumate prabusindu-se pe podeaua de lemn laminat.