Cineva care iubeste oceanul va scrie mereu cu acuratete si detaliu despre lumea adanca a apelor.
Cineva care iubeste muzica va scrie mereu cu pasiune despre armonia prezenta in lumea sunetelor.
Cineva care iubeste muntele va scrie mereu cu uimire despre lumea dura a rocilor si a inaltimilor.
Cineva care iubeste dansul va scrie mereu cu dinamism despre pulsatia interioara a lumii sale.
Insa cel ce te iubeste va scrie mereu cu acuratete si detaliu despre singuratate, cu pasiune despre trupul tau, cu uimire despre indiferenta ta si cu dinamism despre noptile de dragoste ce se deruleaza in cinema-ul constiintei sale.
E atat de multa lumina in jur...cred ca visez...Si iata-te si pe tine!
-Hei! Ma vezi? Iuhuuu..sunt aici!
Defapt e o.... umbra... Mai ramai te rog...de ce te indepartezi?
Umbra!Umbra! mai ramai...Nu pot sa cred ca umbra mea tocmai a luato la fuga!
Dracie! Am sa fur umbra cuiva si am o port cu mine!
Acum intrebarea e ...cui pot sa ii fur umbra??
Vad in departare un copac....ma apropii cu pasi marunti sa nu cumva sa ii sperii umbra. Dar daca vor pleca si frunzele de pe ramuri cand vor vedea ca nu au umbra? Nu ...nu ii pot face asta...copac fara umbra am mai vazut..dar fara frunze...
Imi continui drumul meu prin lumina trecand pe langa copacul cu umbra si frunze.
Orizontul se dilata si vad apropiindu-se umbra unei chitare. Asta da umbra nobila...
Cu cat ma apropii de ea o voce ma atinge pe umar spunand:
- Fara umbra corzile nu vor mai vibra...lemnul va inceta sa rezoneze...muzica va disparea...Cat de trista ar lumina fara sunet?
Nu vroaim sa fiu cel care a lasat lumina fara muzica, astfel miam continuat drumul pe langa chitara cu umbra si corzi de metal.
Dupa cativa pasi in albul orbitor se intrevedea o silueta feminina.
Cu aceasta umbra stiam ca nu voi mai fi niciodata singur...
Silueta se apropia de mine, o atractie magnetica intre cel fara fara umbra si regina lor. Insa din nou acea voce suava si linistita imi soptea:
- Aceasta umbra apartine altcuiva...nu e umbra ta..
-Ce-mi pasa mie a cui e ...sa isi caute alta!
- Umbra aceasta iti va aduce numai tristete...o vei purta cu tine mereu si vei fi la fel de singur...vei vrea sa scapi de ea insa lacul umbrelor nu o va primi.
-Am crezut mereu ca destinul e o carte si am sa o scriu eu in cuvinte alese...si umbra aceasta e primul capitol..
Si am luat acea umbra cu mine, am legato de pieptul meu cu fir de sperante, am hranito cu sarutari adanci si mi-a devenit umbra fidela. M-a purtat inapoi pe drumul pe care venisem si am luat im brate chitara cu corzi de metal. M-a invatat rabdatoare sa ii cant. Si ii cantam in fiecare seara inainte de culcare. Am inceput asftfel al doilea capitol. Ne-am asezat amandoi sub umbra copacului cu frunze si am ramas sub coroana lui in intimitatea legaturii noastre. Frunzele dansau pe ramuri si umbra mea si cu mine eram fericiti..si am adormit cu ea in brate. Cand m-am trezit am dat sa imi sarut iubita si am vazut ca lipsea o parte din ea. In timp ce dormeam cineva a rupt din ea si a fugit.
Aceasta devenise parte din mine si nu puteam sa o iubesc mai putin doar pentru ca nu era toata a mea. Eram pregatit sa trecem prin lumina impreuna...Dupa un timp insa am inceput sa simt ca o parte din ea lipseste...am incercat in zadar sa o caut, cel care o luase disparuse pentru totdeauna. Am inceput sa ne certam...sa ii cant din ce in ce mai rar..mai rar chiar decat eram intimi. Cand am incercat sa ii cant din nou nostalgic...o coarda de metal s-a rupt si sunetele erau incomplete...am incercat sa ne ascundem amandoi sub copac insa frunzele lui cadeau si imi acopereau umbra mea draga.
Ii aminteam de vocea care imi spusese ca nam sa pot inapoia umbra lacului din care a venit. Insa am inceput sa caut lacul..si am incept sa ii scriu umbrei mele si al 3-lea capitol.
In drumul meu am intalnit cascade de lacrimi...pesteri de tristeti si stalagmite de singurate. Toate acestea ma chemau la ele...insa eu tot ce vroiam era inapoiez umbra mea neintregita. Cautam acest lac in cele mai intunecate locuri ale lumii insa l-am gasit chiar langa filamentul ei. Imi priveam umbra draga in ochi..o sarutam si cu bratele in jurul ei eram pregatit sa renunt la ea cand lumina alba a fost patrunsa de raze de lumina verde...
-Victor! Trezeste-te!
Am deschis ochii si ei au vazut cel mai frumos iris verde.
Kati..!
-Desi ochii mei privieau nu detineam controlul asupra notiunii de spatiu si timp.
- Linisteste-te! Ai cazut si te-ai lovit la cap...esti in spital...doctorii au spus ca vei fi bine...nu iti fa griji..
...sunt aici dragul meu.
Nu intelegam unde este umbra mea cu o parte lipsa...ce facusem cu ea? O cautam cu privirea in colturile camerei.Oare m-am despins de ea?
Kati statea la marginea patului sarutandu-mi tamplele...parea sa fi inapoiat tristetea din interioru ei pesterii de tristeti si cascadei de lacrimi.
Eu ii strangeam mana si i-o sarutam privind-o in ochi.
-Ma bucur atat de mult ca esti aici...
Te iubesc kati...
Insa ea ramase tacuta...
Este...
11 years ago
