Emy's Blog

Cineva care iubeste oceanul va scrie mereu cu acuratete si detaliu despre lumea adanca a apelor.
Cineva care iubeste muzica va scrie mereu cu pasiune despre armonia prezenta in lumea sunetelor.
Cineva care iubeste muntele va scrie mereu cu uimire despre lumea dura a rocilor si a inaltimilor.
Cineva care iubeste dansul va scrie mereu cu dinamism despre pulsatia interioara a lumii sale.
Insa cel ce te iubeste va scrie mereu cu acuratete si detaliu despre singuratate, cu pasiune despre trupul tau, cu uimire despre indiferenta ta si cu dinamism despre noptile de dragoste ce se deruleaza in cinema-ul constiintei sale.

E atat de multa lumina in jur...cred ca visez...Si iata-te si pe tine!
-Hei! Ma vezi? Iuhuuu..sunt aici!
Defapt e o.... umbra... Mai ramai te rog...de ce te indepartezi?
Umbra!Umbra! mai ramai...Nu pot sa cred ca umbra mea tocmai a luato la fuga!
Dracie! Am sa fur umbra cuiva si am o port cu mine!
Acum intrebarea e ...cui pot sa ii fur umbra??
Vad in departare un copac....ma apropii cu pasi marunti sa nu cumva sa ii sperii umbra. Dar daca vor pleca si frunzele de pe ramuri cand vor vedea ca nu au umbra? Nu ...nu ii pot face asta...copac fara umbra am mai vazut..dar fara frunze...
Imi continui drumul meu prin lumina trecand pe langa copacul cu umbra si frunze.
Orizontul se dilata si vad apropiindu-se umbra unei chitare. Asta da umbra nobila...
Cu cat ma apropii de ea o voce ma atinge pe umar spunand:
- Fara umbra corzile nu vor mai vibra...lemnul va inceta sa rezoneze...muzica va disparea...Cat de trista ar lumina fara sunet?
Nu vroaim sa fiu cel care a lasat lumina fara muzica, astfel miam continuat drumul pe langa chitara cu umbra si corzi de metal.
Dupa cativa pasi in albul orbitor se intrevedea o silueta feminina.
Cu aceasta umbra stiam ca nu voi mai fi niciodata singur...
Silueta se apropia de mine, o atractie magnetica intre cel fara fara umbra si regina lor. Insa din nou acea voce suava si linistita imi soptea:
- Aceasta umbra apartine altcuiva...nu e umbra ta..
-Ce-mi pasa mie a cui e ...sa isi caute alta!
- Umbra aceasta iti va aduce numai tristete...o vei purta cu tine mereu si vei fi la fel de singur...vei vrea sa scapi de ea insa lacul umbrelor nu o va primi.
-Am crezut mereu ca destinul e o carte si am sa o scriu eu in cuvinte alese...si umbra aceasta e primul capitol..
Si am luat acea umbra cu mine, am legato de pieptul meu cu fir de sperante, am hranito cu sarutari adanci si mi-a devenit umbra fidela. M-a purtat inapoi pe drumul pe care venisem si am luat im brate chitara cu corzi de metal. M-a invatat rabdatoare sa ii cant. Si ii cantam in fiecare seara inainte de culcare. Am inceput asftfel al doilea capitol. Ne-am asezat amandoi sub umbra copacului cu frunze si am ramas sub coroana lui in intimitatea legaturii noastre. Frunzele dansau pe ramuri si umbra mea si cu mine eram fericiti..si am adormit cu ea in brate. Cand m-am trezit am dat sa imi sarut iubita si am vazut ca lipsea o parte din ea. In timp ce dormeam cineva a rupt din ea si a fugit.
Aceasta devenise parte din mine si nu puteam sa o iubesc mai putin doar pentru ca nu era toata a mea. Eram pregatit sa trecem prin lumina impreuna...Dupa un timp insa am inceput sa simt ca o parte din ea lipseste...am incercat in zadar sa o caut, cel care o luase disparuse pentru totdeauna. Am inceput sa ne certam...sa ii cant din ce in ce mai rar..mai rar chiar decat eram intimi. Cand am incercat sa ii cant din nou nostalgic...o coarda de metal s-a rupt si sunetele erau incomplete...am incercat sa ne ascundem amandoi sub copac insa frunzele lui cadeau si imi acopereau umbra mea draga.
Ii aminteam de vocea care imi spusese ca nam sa pot inapoia umbra lacului din care a venit. Insa am inceput sa caut lacul..si am incept sa ii scriu umbrei mele si al 3-lea capitol.
In drumul meu am intalnit cascade de lacrimi...pesteri de tristeti si stalagmite de singurate. Toate acestea ma chemau la ele...insa eu tot ce vroiam era inapoiez umbra mea neintregita. Cautam acest lac in cele mai intunecate locuri ale lumii insa l-am gasit chiar langa filamentul ei. Imi priveam umbra draga in ochi..o sarutam si cu bratele in jurul ei eram pregatit sa renunt la ea cand lumina alba a fost patrunsa de raze de lumina verde...

-Victor! Trezeste-te!
Am deschis ochii si ei au vazut cel mai frumos iris verde.
Kati..!
-Desi ochii mei privieau nu detineam controlul asupra notiunii de spatiu si timp.
- Linisteste-te! Ai cazut si te-ai lovit la cap...esti in spital...doctorii au spus ca vei fi bine...nu iti fa griji..
...sunt aici dragul meu.
Nu intelegam unde este umbra mea cu o parte lipsa...ce facusem cu ea? O cautam cu privirea in colturile camerei.Oare m-am despins de ea?
Kati statea la marginea patului sarutandu-mi tamplele...parea sa fi inapoiat tristetea din interioru ei pesterii de tristeti si cascadei de lacrimi.
Eu ii strangeam mana si i-o sarutam privind-o in ochi.
-Ma bucur atat de mult ca esti aici...
Te iubesc kati...
Insa ea ramase tacuta...

Prima oara cand am privit-o plangand nu am putut intelege de ce in ochii ei erau atatea lacrimi. Era un intreg ocean in irisul ei iar spuma lui alba era pretutindeni in jurul acelui glob creionat in verde. Se scursera usor primele lacrimi sarate pe obraz umezind usor bluzita ei de noapte presarata cu flori albastre si nori pufosi,printre petalele cu forme alungite. Mi se pareau prea multe lacrimi pe chipul fetei cu zambetul de martipan. M-am apropiat usor de ea prinzand intre degete dantela lunga ce cadea gratios dezvaluind o incheietura fragila din sculpturile renascentiste.Kati plangea criant pentru ca ma vazuse pe strada ei avand alaturi o silueta feminina fragila ce ma tinea strans de brat cu privirea dilatata si sufletul amortit in asteptare.
Mi-a spus ca nu ar fi fost o problema daca copila nu ar fi deschis pumnul ce ma strangea si ar fi sarit intr-o imbratisare zgomotoasa. Inima ei pulsa, eu ii sarutam parul ea ma strangea la piept iar sanii ei plini de pofta si nevoi neexteriorizate se mulau in palma mea. O iubeam pe Kati; insa acel copil care gemea in bratele mele, neatinsa, gata sa primeasca orice puteam sa ii ofer adica lacrimi si sperma, ma tinea lipit de trupul ei.O imbratisare toxica si fatala in care trupul meu devenise inert eliberand o cantitate uriasa de endorfine.
Sub un impuls cu magnitudine distrugatoare pe scara ratiunii mi-am scurs mana sub tricoul ei, am fortat sutienul eliberand doua sfarcuri tari si le modelam usor cu doua degete. Ea si-a intins mana spre penisul meu si cu miscari gentile urmarea conturul nou format al pantalonilor. In pornirea mea furibunda nu era nici o urma de ezitare, nici o urma de regret sau ratiune.
Pe casa scarii copila in sutien negru si victor s-au izbit puternic de usa care s-a deschis sub greutatea unita a corpurilor lor si au patruns in apartamentul lui. S-au oprit prima oara in bucatarie. Pe masa copila si-a dezvaluit interiorul de purpura. Au urmat cursul firesc al holului si s-au oprit in baie unde masina de spalat functiona la 1200 de turatii. S-au oprit pentru cateva minute si in sufrageria cu perdele albastre apoi au contenit miscarile pe perna din camera lui.
Kati privi de la fereastra preludiul celor doi sub o presiune cumplita ce se concentra in pantecul ei. Lacrimile curgeau pe podeaua de lemn laminat. Iubitul ei, proaspat pangarit cu lichidul interior al fetei,copilul cu buze carnoase, cu oasele bazinului proeminente....toate aceste imagini sepia convexe cresteau concentratia de sare de pe podea.
Cu urme de saliva pe obraji cu buzele fierbinti, cu mirosul ei impregnat in pori am alergat spre Kati. Simturile mele se trezeau din nou sub imaginea fiintei dragi. Ce avalanse de regrete ...un dezgust profund si o marigne de tristete.
Simtind ca sfarsitul se apropie elfantii cu colti de fildes merg sute de kilometrii pana cand se opresc si intr-o implozie trupurile lor greoaie se prabusesc pe pamant pentru totdeauna intr-un nor de praf rosiatic.
-Nu ma atinge!
- Kati...
Usa ei s-a deschis si priveam in ochi faptura cea mai draga si mai trista de pe lume.
-Te urasc! Te Urasc! ..lacrimi...Te urasc! Tipete...Te urasc!...liniste
O implozie in sufletul meu,dupa sutele de kilometrii in bratele ei...Nici un cuvant rostit, nici un cuvant inganat, nimic nu putea sterge tristetea din ochii ei.
- Stiam ca mai devreme sau mai tarziu imi vei sari in bratele unei copile ...sper ca ti-ai gasit in interiorul ei caldura pe care o cautai.
Cu cateva zile inainte Kati imi marturisea cu indiferenta experienta in bratele unui prieten comun. Poate ca reactia mea a fost una universala...o reactie bazata pe legea reciprocitatii..insa un lucru era cert....intrasem intr-un carusel cu lumini verzi, in care usor ne pierdeam in miscari lente.
Imaginea ei in bratele lui..buzele lui pofticioase, suflarea lui nerabdatoare...ea tacuta in matase, cu trupul jumatate descoperit, gata sa dezvaluie acelui corp strain secretele ale caror limita doar eu le stiam. Imaginea aceasta imi oferea un tremur greu de stapanit si un impuls razbunator dintr-un sorgent de saliva, lubrifiant si sare lichida a trupului.
-Spune-mi te simti eliberat de imaginile de care imi spuneai ? Spune-mi daca saruta cum te sarutam eu ...ai tremurat in prezenta ei ? SPUNEM-MI!...nu-mi spune nimic...
Puteam sa ii raspund cat de singur ma simteam, cat de tare ma ingrozea gandul ca pierdeam usor controlul asupra noastra.
Imi amitesc cand am deschis prima oara usa casei si Kati a pasit in locul unde aveam sa fim atat de intimi.Camera intreaga vibra subtil..si ea stia ca vom deschide noi orizonturi ale intregirii.
De fiecare data inainte ca usa sa se deschida din nou camera mea transmitea emotia revederii...vibra in fiinta..si eu o asteptam in spatele usii.
Acea seara in ochii ei s-a terminat cum a inceput ...in lacrimi...Kati s-a inchis in camera ei refuzand sa imi vorbeasca.
Desi e atat de departe as vrea sa stiu si eu...cum te saruta?Iti musca buza inferioara cum stiu ca iti place? ...tremuri in bratele lui..? Cand mainile lui peste copsele tale anunta buzele ca urmeaza un vals lent ...ce miscari alegi?In ce zi il duci pe tronul tau si ii arati un papirus vechi cu semnatura mea in sange?
Victor tremurand,privea pe fereastra spre locul unde altadata locuia Kati .Isi stinse tigara intr-un vas plin de scrum si tigari pe jumatate consumate prabusindu-se pe podeaua de lemn laminat.

Gramatica iubrii este un ansamblu de reguli privitoare la modificarea sentimentelor si imbinarea lor in cele mai frumoase nopti de dragoste alaturi de ea.
Termeni folositi in mesaje: PUGU – Person who Unconditionaly you Give Ultimate care for.
Titlu dobandit cand pentru prima oara ai recunoscut ca o iubesti.
( Des confundat cu puiu. Unii pot intelege ca din comoditate tasta 4 a fost apasata o singura data.)
Muffin, Wafels, Kiddo, Snorly – creeaza un preludiu verbal, alint pentru draga mea. (“draga mea” folosit cu sens general)
Tenses of love:
Simple love- Dragostea simpla- exprima o iubire in present, poate fi: neimpliniita, fata de o singura persoana sau mai multe. Termenul este folosit pentru a arata o iubire care are loc inaintea alteia si pentru iubirile care depind atat de mult de timp. Iubirea simpla contine sentimente active si acide. Ex: Eu te iubesc, Tu ii iubesti.
Progressive love: Dragostea progresiva –Folosita pentru a descrie clipele in care trupurile voastre sunt contopite pentru o scurta perioada de timp. Aceasta are loc in timpul scrierii. Exprima si sentimente regasite si in viitorul apropiat. Ex: El te iubeste. Cunoscuta si sub numele de dragoste intr-un prezent continuu.
Present perfect love: dragostea prezenta perfecta este pictata de o serie de emotii inca active sau care s-au oprit curand din pulsatia lor dar au o influenta in present. O reafirmare uneori dureroasa a sentimentelor. Ex: Ei au iubit.
Past simple love: Dragostea trecuta simpla : Este iubirea pe care nu ai cunoscut-o in trecut sau ai cunoscut-o poate o singura data sau chiar de mai multe ori. Arata si iubiri care au loc una dupa alta in timp ce iubeai pe altcineva.
Ex: Am iubit
Past progresiive love : Dragostea trecuta continua: Reafirma cursul unei iubiri din trecut. Ex: Tu iubeai
Past perfect love : Dragostea perfecta din trecut: Aminteste de iubirea care a avut loc la un anumit timp in trecut. Ex: I had loved
Future simple love 1 : "Voi" exprima o decizie spontana, o asumare a actiunilor din viitor care nu pot fi influentate. Ex: TE voi iubi. "Am sa" exprima o concluzie referitaore la viitorul apropiat al nostru care a fost atent planuit sau pregatit. Ex: Ai sa ma iubesti
Future Love progressive I : Dragoste viitoare continua : Reafirma cursul unei iubiri care va avea loc in viitor. Ex: El te va iubi
Future love simple II : dragostea viitoare simpla II : O iubire care se va termina in viitor la un moment dat. Prezenta in iubiri care incep cu finalul. Ex: I will have loved
Future love progressive II : Dragoste viitoare continua II: Reafirma cursul/durata dragostei care are loc la un moment dat in viitor. Poate fi folosita pentru a exprima o presupunere asupra viitoarelor iubiri. : He will have been loving her.
Conditional I simple love : drgoastea conditionata I : Arata o iubire care este poate avea loc. Ex: Ea m-ar iubi.
Conditional I progressive love : reafirma cursul unei iubiri care ar putea avea loc. Ex: She would be loving me
Conditional II simple love : Dezvaluie o iubire care ar fi putut avea loc in trecut. Ex: Tu m-a fi iubit
Conditional II progressive love: Reafirma durata iubiri care ar fi putut avea loc in trecut : She would have been loving him.

Si daca gramatica iubirii n-ar fi existat as fi creato eu pentru tine. Pentru a reafirma iubirea noastra, pentru a exprima ce a mai ramas de exprimat, pentru a arata durata scurta a iubirii dintre noi, pentru a arata cursul gandurilor noastre,pentru a dezvalui spontaneitatea care ma caracterizeaza cand vorbesc despre tine, pentru a arata posibilitatea unei iubiri implinite, pentru a reafirma neimplinirea iubirii noastre, pentru iubirile din trecut care pentru ca s-au mistuit si ne-au adus impreuna. Pentru un viitor care se ascunde dupa dupa un munte scufundat in mare. Insa as crea un singur timp pentru iubire. Timpul nostru. Simple US.

Angelus Marion

"Sure God created man before woman. But then you always make a rough draft before the final masterpiece."

Danseaza cu mine un waltz din Babilon,
Noi singuri, noi romantici,
Tineri si fragili
Ca in Viena sufletului nostru

Din turnul meu cu porumbei
Adesea v-am vazut
Priveam la voi de-aici de sus
Priveam la voi tacut.

Cu lipezi gesturi oportune
Impecabil aruncate din priviri,
In pasi de waltz se-ating anume
Doua fete-n deslusiri.

Si uite cata incordare!
Pricina de indoieli!
Dansul intinatelor fecioare
In parfum de ameteli.

Danseaza cu mine in sunet de vioara!
Danseaza tristul waltz din babilon !
Caci frumusetea ta azi sta sa piara
In versuri scrise in creion.

Si de s-ar sterge orice urma
C-ai fost vreodat-aici
Un waltz etern si trist va pune
Iubirii noastre negre panglici.

Am sa dansez cu tine
Angelus Marion
Vor trece zeci de lune pline
Sub pasi de Waltz in Babilon

Ps: Fotoliul primeste o bluza
Fosnete si ruperi de butoni
Noi stim ce face o muza
-O descheie pe cealalta la pataloni-

Inca ma mai surprinzi cand noaptea te sustragi prin serpuriri discrete din patul caruia am sa ii atribui pentru putin timp un adjectiv posesiv si am sa spun ca e al nostru. Si nu pentru ca suntem racordati unul la celalalt cu o imitatie de cordon lombilical prin ceremonii laice sau forme religioase ci pentru ca impartim aceasi perna care se intinde de la un capat la altul al patului. A fost ideea ta desigur . Si tu care niciodata nu iti pierzi timpul cu lucruri trecatoare, tu care parca detii secretele unei lumi feminine in imbratisarea ta, care din adancurile marii lui Poseidon ai adus cu tine tridentul « Patos, Clio si Eratos « si fara ezitare mi-ai strapuns cu el facandu-mi spiritul sa sangereze de idei tu.. ce mai faci ? Cunosc putine povesti Sheherezadice cu care ti-as putea intretitine curiozitatea. Ma tem ca ai sa pleci curand din universul existentei mele si nu as vrea sa ramana chipul tau in obscuritatea sertarelor pline de regrete impaturite in ganduri, etichetate foste iubiri.
Voi ramane pentru moment fanast si am sa inaintez ratiunii mele un decret de anestezie la nivelul simturilor. Daca va fi respins voi face apel la atingerea ta. Ma poti declara de azi refugiat al iubirii tale.
Nu-ti fie teama. Voi fi un refugiat exemplar. Nu voi patrunde in initimitatea spiritului tau, nu voi cauta in arhiva sufletului tau ca nu cumva sa trezesc in mine rauri de regrete. Malurile mele nu vor rezista, albiile noastre comune ar putea fi oricand inundate . Sti in ce se transforma regretele dupa un timp ? In sare lichida. Si daca am sa pasesc din intamplare pe o taina si va exploda sub greutatea corpului meu, ai sa regreti ca ai pus-o in cale ?
Sa ramanem un timp aici. La cafeaua de dimineata.
- Ador cafeaua servita in cariola. Eu in costum, tu putin iritata din cauza corsetului care te strange prea tare, indreptandu-ne spre casa. Eu la tine, tu la mine…
- Dar unde am fost ? imi spui emanand o aurora de innocenta cristalina.
- La ai tai, sa-mi reamintesc de ce nu trec mai des pe la ei.
- Esti imposibil uneori stiai asta !?
Ma aplec asupra ta sa iti umezesc buzele si nu am degand sa imi iau privirea de la tine. Protesteaza n-ai decat ... Azi esti numai a mea.
Regret ca nu esti si maine, si poimaine ba chiar si maine de dupa poimaine.
Dar liniste ! N-am vrut sa scriu despre tine. As fi vrut doar sa intelegi…
Uneori visez...
- Toti visam !dar tu visezi urat !
- Da pentru ca te visez pe tine !
- Sunt goala ?
- Nu mereu !
- Atunci de ce mai visezi ?
- Degeaba !
- Liniste..liniste ! Nu vreau sa scriu despre tine ! Mi-a ajuns !
- Unde ?
Bine am sa tac…dar sa sti ca sunt cu ochii pe tine. Nu plec de aici pana nu gasesti un final la toata lamentarea ta ingrozitor de plictisitoare.
Si am o presimtire ca te-ai pricopsit cu mine pentru muult timp.

- Sti ca uneori visez ca sunt iar acolo, departe printre ei, strain si claustrofob.
- Si te gandesti la mine ?
- Cred ca da..uneori…
- Iti lipsesc ?
- Daca spun da cu ce te ajuta ?
- Imi surade ideea prostutule !
- Taci ! Iar am ajuns sa scriu despre tine ! Kati ma enervezi !

- Si totusi ei nu vad…nu inteleg si arata deloc interes…lovesc prin cuvinte, conceptii si analogii. M-am saturat de ei ! Uneori nu imi vine sa cred ca s-a terminat….uneori…dimineata…
- Dragul meu..linisteste-te suferi doar de putina dezamagire…Ai sa vezi ca dispare cu putina afectiune. Dar sa sti mereu o sa te dezamageasca….Ma mir cun de n-ai inteles asta pana acum ? Poate prin gesturi imprudente…poate prin cuvinte sau priviri biciuitoare…nu conteaza care din ele …pana la urma te vor dezamagii.Toti…unul cate unul…insa te vei intoarce la ei mai devereme sau mai tarziu…esti dependent de dezamagiri. Nu poti trai fara un strop de drama oceanul zilei. Recunoaste…
- Cred ca ai dreptate ….M-am pierdut !
- Revino-ti ! Tu nu esti asa !
- De unde sti cum sunt eu ? Abia ma cunosti …
- Ai fi surprins cate stiu …ce spui daca le-as spune parintilor tai unde iti ascunzi revistele pentru baieti ?
- Daca spui asta cuiva te UCID ai inteles ?
- Asta e imposibil…dar e bine de retinut intentia ta..
- Acum pentru numele lui Dumnezeu taci ! m-am saturat sa scriu despre tine.... Incerc sa scriu despre visele mele…poate chiar ar fi o idee buna sa scriu o pagina despre dezamagirile mele…si mereu ajung la tine ?
- Sa ne intrebam de ce ?
- Nu ! Este evident…pentru ca ma calci pe nervi ! Ma intrerupi si imi distragi atentia !
- Tu m-ai adus aici ! Acum ma vezi acum nu ma vezi…Pentru cineva cu atata imaginatie e destul de plictisitor in capul tau.
- Cu atat mai bine…fa ca hudini si dispari ! Incerc sa scriu.
- Iubitule…scrie-mi o poezie …
- De dragoste ?
- Nu ! de Ura ! Acum sa te vad ! Dragostea o potrivesti in cuvinte…insa o poezie de ura e greu de scris.Necesita mai mult decat pasiune…necesita aroganta…dispret…iar tu inca suferi de romantism cavaleresc. Daca reusesti sa scri una…promit sa tac 5 minute.
- Promiti ?
- Mmmm….Aproape ….
- PROMITI ?
- Promit dar nu uita… stiu ce poti scrie si ce nu….doar sunt in capul tau…iti amintesti ?
- Vrei o poezie de ura ? Dorinta ta e porunca pentru mine…
- Ti-am zis …suferi de romantism…si ma tem ca te va ucide intr-o buna zi.
Asculta aici …ce spui de …
Imi displaci cand te imbraci
Cu chilotii de la daci,
Eu n-am pieptul dezvelit
Andri popa-i travestit !

- Sincer ! e dezgustatoare…o lipsa totala de inspiratie…O urasc din tot sufletul !
- Deci asta inseamna ca e o poezie de ura nu-i asa ?
- Trisorule ! Incerci iar sa ma pacalesti …esti bun la cuvinte insa ai multe de invatat cand vine vorba despre cum trebuie sa traiesti…
- 5 minute de liniste ! Asa ne-am inteles ….daca nu cumva urasti sa taci…
- Intelegere e intelegere …dar sa sti ca voi fi numai ochi la tot ce scri..si daca indraznesti scri ceva rau de mine…
- Macar am scapat de gura…
- Iar gandesti cu voce tare ?
- 4.59, 4.58…
- In sfarsit a tacut...ce calm e aici….nici nu mi-am dat seama ce loc pasnic e in capul meu.Ii lipseste un lac si un si un bar pentru amintririle sub 18 ani. Poate asa o voi uita pe a ta intr-unul din cantecele lui Alan Jackson…

Acum ca s-a facut un pic de liniste si pot gandi cred ca am gasit finalul potrivit lamentului meu.
Insa asteptati va rog cateva momente…suna telefonul… v-am mai spus cat de mult urasc ringtone-ul de la samsung !?

-Alo ? Alo ?
- Iti mai aduci aminte de mine muffin?
- Katti…
- Imi era dor sa te aud….A trecut atata timp …si noi nu ne-am vorbit demult

Probabil,
Cand inima mea nu mai indica nordul,
Si orizontul cadenteaza la poli.
Oricand,
Gondola e sub ape
Si gandul deriva spre port
Uneori,
Cand credinta mea in perceptibil
Duce lipsa de culori
Mai des decat crezi,
Cand nu te pot avea.
Oridecate ori
Sunt singur in cort
Cameea mea
La piept sa te port.
Desigur,
Probabil,
Oricand
Uneori,
Mereu si
Concret
In fiece Marti
De luni pana joi

Am nevoie de clipa ta sa imi sparga timpanul
Am nevoie de vocea ta sa darame sperante cladite pe valuri,
Sa se reflecte in ele lumini si parere.
Cand dorm sa vii pe langa pat sa iti iei ramas bun pana maine
Caci vor veni vanturi navala si vom naufragia in linisti cu dor.
Nu te poti ascunde dupa indecizii o eternitate
E prea tarziu… imi spune iar un vechi acord
Nu e nevoie sa mai vii prefer sa stiu ca s-antamplat.
Roua de pe suflet s-o culeg in zori de zi
Cand pe aceasi drum spre gara fara vise ne vom regasi.
Si vom pleca de unde n-am venit vreodata.
Daca pleci te voi uita
Iti promit gandul meu nu va mai da cu taxa inversa apeluri pentru buza ta.
Si ai sa sti atunci cand te-am ranit fara sa vreau
Ca bratele ne sunt prea scurte si am uitat sa mai iubim.
Dar ne-am iubit cu adevarat?
Poate da fara sa stim…
Dar nu uita nu poti sa ma lovesti
Oricat ai incerca nu vei gasi cuvinte
Oricat te-as ignora esti ceea ce-mi lipsesti.

Narcotice saruturi pe obrazul inghetat
In balans de ganduri istovit
Am inceput prin a ne spune s-a sfarsit

Expozitie de suflete
Intr-un jalnic mic salon
-Tipator detaliu-
Despartire conturata in creion

Orizontal privesc
In ochii tai de portelan
Pierzandu-ma in ce-i firesc
Cu flori negre pe timpan.

O nevoie labiala
Ne-arunca intr-un hau
Te apropii cu sfiala
Ma arunc la sanul tau

Si-am pornit pe mari de dor
Cu corali din noi desprinsi
Vor fi valuri dintr-un nor
Sub o scoica vom fi prinsi

Roua peste mine
Cum n-a nins vreodata
Cu singuratati o mie
Dintr-o noapte instelata

Departe de-orice numen
Marginit doar de un mal
Estacada peste tine
Daramata de un val.

Narcotice saruturi pe obrazul inghetat
In balans de ganduri istovit
Am sfarsit prin a ne spune -te-am iubit-

Si daca tu n-ai exista
Din tot ce sunt, eu te-as crea.

Te-as crea intai din nori.
Ninga peste mine-n lipsa ta!
Din zapada te-as crea
Sa cazi usor in palma mea

Flori de creta
Ceara si rugina.
Caci daca tu n-ai exista
Din ele azi eu te-as crea


Si daca tu n-ai exista
Din tot ce am, eu te-as crea.

Suflet tainic
Pasiune si lumina
Caci daca tu n-ai exista
Din lumea mea eu te-as crea

Te-as crea apoi din ape
Ploua amar in lipsa ta.
As aduna in mine numai ploi
Si-am fi cascada amandoi

Flori de sare adunate-n ochi anume
Nori si roua de pe ele
Tainic suflet in lumina
Cand tu cazi usor in palma mea.

Din toate-acestea numai eu si pentru mine te-as crea.

Mie teama sa repir la sanul tau
Caci ai sa intelegi gresit
Atatea degete pe trupul tau
Si primul gand ce ne-a unit

Mi-e tema sa nu las cute
Peste gatul tau atat de fin
Cu ale mele gene scurte
Peste pielea-ti de satin

Nu-ti fie teama draga mea
Voi fi aici cu tine
Voi cobora din cer o stea
Dorul sa-ti aline

Mi-e teama sa te clatin
Ca nu cumva cazand
Sa cazi peste iubire
Si cioburi s-o culeg plangand

Ochiul bland sa stea inchis
La ultima suflare
Facand dragoste cu prima stea
In scantei de lumanare

Nu-ti fie teama draga mea
Cand esti aici cu mine
Oricand e noaptea grea
Gaseste-ma in tine

De-ar fi viata sah sa sti ai fi regina
Iar eu nebun te-as urmari
Purtat de dor si vina

Deci vino din nou cu miezul de noapte
Cand gandul ma poarta atat de departe
-Sa stam la un ceai-

Cand ingerii nostrii dormi-vor adanc
Pe patul de roze te-ntinde-asteptand
Sarutul de foc pe sanii-ti arzand
-Cu buzele-mi reci-

Mai stai doar putin
Ceaiu-I fierbinte
Noaptea se lasa...
Aduceri aminte...

-Bland se-nchise ochiu-n oglinda-

Ne-asteapta si patul aproape de foc
Cand vodka-mi mai tine penita in toc
Ajunge si ceaiul mult prea tarziu
In noapte cu tine curand am sa fiu

Din noi se-aude-un ecou,
Chemarea dintre buze.
Sa curga ceasul nou
In dansul unor muze

Iata-ne reflexia in irisi
Ce-am asteptat sa o vedem
Cu ceaiul in fata
Din noi urmeaza sa bem

Dar mai bine tac iubita mea
Si-ti cant de-aici prin soapte
Caci glasul meu doar tu vei sti a auzi
Cand vei dormi andanc in noapte

Si cand te vei trezi sub nori
Plutind pe flori de luna
Sa-ti amintesti iubita mea
Primul ceai de noapte buna

- E atat de frumos orasul de aici de sus! Ii spuse usor nostalgica Kati privind cum ultimul bec de pe strada ei se stinse.
Era cald si complet intuneric in jurul celor 2. Orasului opac ii cazuse ultima pleoapa pe ochiul de lumina.
El isi aprinse indolent o tigara.
- Te-ai gandit vreodata cum e sa fii un pescarus? Sa planezi liber peste ocean, sa te lasi condus doar de vant spre orizonturi fara contur, sa ai aripi din pene?
Rasuci tigara intre degetele lui lungi si subtiri apoi le intinse migalos pe chipul ei urmarind conturul diform al fetzei ei. Cand ii atinse obrajii simti cu varful degetelor calura limbii fetei ce umezeau buzele cu putin saliva.
- Vino mai aproape ! ii spuse ea uitand sa insinste asupra unui raspuns imediat, insa el ramase nemiscat privind indelung spre orasul de intuneric.
- Inteleg, te lasi greu ! si isi infasura bratele in jurul pipetului lui trecandu-si rapid limba peste buzele acestuia.
- Iti place?
Clatina usor din cap in stanga si in dreapta apoi se incredinta cu toata fiinta copilei.
- Vrei sa continui ? ii spuse intre 2 rasuflari sacadate.
Nu ii raspunse nimic nici de aceasta data insa in pieptul lui inima zvacnise intr-un tremur puternic.
Kati inchise ochii si isi strecura facil mana sub tricoul lui. Isi rezema genunchii ei de genunchii lui, se apleca peste gatul acestuia mangaindu-i tandru cu mana drepata zona pelviana. Se ridica apoi lenes de pe pieptul acestuia debarasandu-se de tricou.
- Aici ! impinge usor apoi trage ! ii spuse punandu-si mana peste palma lui apoi aceasta din urma peste “lacatelul” ce deschidea sutienul ei .
- Vezi ! nu a fost atat de greu!
Miscarile lui evazive ale palmelor sale evitau sanii ei insa aceasta ii apleca usor peste buzele lui.
Intre timp patrundea tot mai adanc cu degetele in intimitatea trupului lui.
Cand zgomotul fermoarelor se opri si acestea nu mai erau trupurile lor se contopira si lumina intunericului patruse adanc in mintile lor fragile.
In bezna se aprise din nou un capat de tigara iar un punct rosu lumina un chip speriat.
Nici un sunet in afara de 2 respiratii aritmice si zgomotul tutunului arzand.
- Esti tacut azi dragul meu...iar eu nu stiu cum sa iti vorbesc....
- Taci! Mai bine nu spune nimic! Nu ar fi vrut sa intineze cu cateva cuvinte banale amintirea ei in acea lumina scura.
Isi stinse rapid tigara si scoase di rucsacul albastru 2 coli de hartie si cateva creioane colorate.
- Alege unul! Ii spuse aruncandu-si pentru o fractiune de secunda privirea spre chipul ei insa in acelasi timp intinzandu-i culoarea violet.
- De unde ai stiut?
- Shh!
Vocea ei il conferea o placere enorma incat gandul ca aceasta se va pierde sau va suferi transformari si deformari datorate mintii sale atat de predispuse schimbarii odata cu timpul, era cumplit.
- Acum iti aduci aminte prima zi ? Ai urcat usor scarile spre locul unde ne aflam acum.
Erai atat de speriata de inaltimi...Te-ai aruncat imediat la perete tremurand...
Iar cand m-ai privit cu acei ochi pierduti care nu intelegeau mai nimic ...am inteles ca cineva te-a adus la mine. Aveam 10 ani si putine vise. Eu tineam in mana blocul de desen si o jumatate de creion tocit. Atunci te-am vazut razand pentru prima oara..Ai scos din ghiozdan un caiet cu pagini galbene si un set nou de creioane colorate. Te-ai asezat langa mine fara sa spui nimic. Tineai in mana acel caiet cu indemanarea unui adevarat mastru plastic. Insa privirea ta era fixata asupra mazgaliturilor mele aruncate haotic pe hartie. Mi-ai intins zambind culorile tale...Nu am indraznit sa ma ating de ele...fiecare creion parea sa fie mai degraba o lumina din acea culoare. Toate din pareau sa fie neatinse insa movul tau era la fel de tocit ca si imitatia mea de creion. Zambetul tau m-a fascinat...desenele mele ar fi vrut sa abia si ele acea scipire a ta si tu insistai in surasul tau. Pierduseram de mult orice notiune a timpului prinsi in desenele noastre infantile. Pentru prima oara am desenat cu toata fiinta mea si nu cu acel varf de grafit. Simteam ca trebuie sa te fac sa intelegi prin acel desen ceea ce nici macar eu nu intelegeam...
“ O sa ploua curand “ mi-ai spus cu acelasi zambet linistitor. Imediat picaturi mari de apa au cazut peste desenul meu. “Lasa-l aici “ “Sa coboram imediat”. Am lasat blocul de desen deschis in ploaia cu stropi uriasi...si am coborat de pe schela impreuna. Nu am reusit sa iti arat ce ti-am desenat... A doua zi din blocul de desen nu mai ramasesera decat cateva pagini murdare de cloare .

Acum avem 18 ani si multe vise. Ne aflam in acelasi loc...orasul nu ne mai este atat de strain...si azi ca si atunci ne-a ramas putin timp.
Deseneaza pentru mine...si eu voi desena pentru tine.
Am pierdut din nou notiunea timpului...din nou intreaga mea fiinta era un varf de creion. Cateva scantei se aprindeau la orizont peste periferia orasului...primul tren sosi pe peron iar noi am lasat desenele sa cada pe scandurile de lemn.

Ne-am imbratisat instinctiv si am ramas sprijinindu-ne reciproc tamplele infierbantate pana cand coroana soarelui se ridica pe cer ca un glob de lumina.
Am cuprins intre degete desenul ei ca si cum ar fi fost din foita de aur, ea a impaturit indolenta desenul meu aruncandu-l in buzunar. Ne-am prvit in ochi fara sa spunem ceva. Nimic nu ar fi fost de ajuns...Am incercat sa fac primul pas spre scari insa a pulsat intr-o fractiune secunda inaintea mea. Am coborat impreuna scarile pornind in aceasi directie. Stateam pe aceasi strada care niciodata nu va mai fi la fel fara ea. Am prins usor bratul ei indreptandu-ma spre usa casei..lasand treptat sa curga din palma incheietura sa iunoniana. Tineam in mana acea foita de aur. Am pipait usor cu degtele colturile netede apoi am rupt-o in bucatele mici marunte. Nu vroiam sa stiu ce desenase . Nu vroiam ganduri de ramas bun...nu vroiam sa se schimbe zambetul ei..nu vroiam sa imi rasune in cap luni de zile cateva forme rasfirate pe o foaie de hartie. Am deschis usa cabinei de dus lasand apa fierbinte sa curga pana ce intreaga incapere era cuprinsa de abur. Si am ramas acolo .
Kati a ramas pe veranda din fata casei ei tinand in mana acea bucata de hartie impaturita si turtita in mici bucati. A desparit-o usor ca nu cumva sa se modifice vre-o cuta si a inceput sa priveasca desenul meu straniu.
Desenasem un cerc p un suport. Iar in jurul lui era marea...si noi eram in el.
Intorcand foaia a observat scis pe spate cu un scris marunt aproape indescriptibil .

Acum stiu ce am simtit in acea zi...In momentul in care ai urcat timida scarile pe acea schela atat de inalta si m-ai gasit singur..a fost ca si cum ma aflam singur p o insula, lung pe nisp. Cand te-ai apropiat te-ai asezat langa mine..si tu intinsa pe nisip. Am ramas acolo ...impreuna intinsi pe nisip. Cand am inceput sa desenam...nisipul din jurul nostru s-a transformat intr-un glob de sticla ce n-a inchis pe amandoi. Cand ploaia a venit globul de sticla s-a rostogolit in mare. Ne-am coborat in adancul ei...si in adancul nostru..am fost purtati de curenti si valuri spre locuri necunoscute din mare si din sufetul nostru. Ne-am udat cu apa marii si cu saliva noastra. Ne-am unit cu tot ce era in mare si ne-am unit intre noi. Cand fericita furtuna s-a terminat am naufragiat pe tarmul unei insule unde alte mii si mii si mii de globuri de sticla naugragiasera inaintea noastra. Ramaneam in curand fara aer asa ca am spart globul ce ne tinea impreuna...si el s-a facut mii de cioburi...Insa cand ai pasit cu talpa ta fina pe nispul ud....ai devenit un pescarus.

O masina luxoasa parca in fata casei lui kati. Aruncand o ultima privire spre fereastra casei lui se pierdu in vazduh fara sa lase in urme in zborul sau.

Se priveau pe marginea prapastiei dintre extaz si agonie, se atingeau provocand mici incizii nevazute pe trupurile lor sudate, se sarutau incendiar fara sa se mistuie, provocau incendii fara sa le pese...se imbratisau cu degete indiscrete, se sfaramau in bucati mici de dorinta si placere. S-au dezlipit usor, lasand urme de saliva pe gaturi si au rmas prinvindu-se taciturni in ochi. Le sclipeau in ei lumina stelelor si in ei aveau loc “descarcari electrice” de cuvinte nerostite si cutremure de buze.

- De ce ma iubesti? il intreba intinsa pe spate, cu pieptul gol si somolent.
Era evident ca raspunsul intarziase prea mult pentru a fi perceput superficial.
- Ma iubesti doar pentru ca facem dragoste impreuna ? Pentru ca ti-am daruit trupul meu inaintea “ei” (oricare alta ) De ce taci? Spune ceva! Ma superi!
Si arunca bluzita ei cu pete rosii si albastre peste sani acoperindu-i de privirea lui impetuasa.
Acesta se apleca usor peste coapsele fetei curbandu-si buzele aramii dupa pantecul sau. Dupa cateva momente de slabiciune copila isi lipise palma de fata lui impingand cu putere!
- Pleaca !
Se departa pasiv de aceasta si se ghemui la marginea patului cu bratele rezemate pe genunchi.
- Ma alungi doar pentru ca nu te iubesc cum vrei tu, cand vrei tu, ma opresti cu intrebari la care nu accepti raspusuri dubitative. De ce te iubesc intrebi ? De ce nu!

Te iubesc pentru ca nu am altceva mai bun sa iti ofer
Te iubesc pentru ca nu imi dau seama cand trebuie sa nu te mai iubesc.
Te iubesc pentru ca zambesti cand esti trista doar pentru a-mi ascunde micile dureri din sufletul tau.
Te iubesc pentru ca intelegi ca nu te voi intelege niciodata.
Te iubesc pentru ca ai curajul sa crezi in mine atunci cand eu nu mai cred in nimic.
Te iubesc pentru ca atunci cand ma minti o faci din toata inima.
Te iubesc din impuls
Te iubesc din revolutie
Te iubesc din cauza vibratiilor ce le provoci in mine cand esti departe.
Te iubesc nemotivat
Te iubesc pentru ca facem dragoste in visele mele si te simt invaluindu-ma fara sa te ating.
Te iubesc pentru ca imi e imposibil sa percep sensul dragostei fara tine.
Te iubesc efectiv
Te iubesc pentru ca rezonezi in mine amplificandu-te ritmic
Te iubesc pentru ca esti fundatia zilei de maine
Te iubesc cu frica cand nu ne vorbim zile intregi.
Te iubesc experimental incercand sa ma gasesc pe mine in tine.
Te iubesc deschis la orice este nou pentru mine in tine .
Te iubesc nu pentru ca ma completezi ci pentru faptul ca ma compui in esenta
Te iubesc nu pentru placerea mea carnala ci pentru faptul ca ii dai un sens
Te iubesc nu pentru ca incerci sa ma corectezi ci pentru faptul ca m-ai regenerat printr-un nou orizont.
Te iubesc cand concurezi cu nicotina din sange.
Nu te iubesc pentru ca esti frumoasa ci pentru ca prin tine percep frumusetea
Nu te iubesc pentru ca esti mereu atenta sa imi spui ca te-am neglijat astazi,ci pentru afinitatea ta la detalii
Nu te iubesc din obsesivitate sau posesivitate ci din nevoia mea continua de tine
Nu te iubesc pentru ca sunt singur dar pentru a ma indentifica cu tine cand am nevoie sa fiu observat
Nu te iubesc constant pentru ca sunt om
Nut e iubesc oricum ci mai degraba bizar
Nu te iubesc pentru ca trebuie sa te protejez dar te protejez pentru ca inca invat sa te iubesc
Nu te iubesc din obligatie sau constrangere....ci din saracia mea de patimi
Te-as iubi staruitor peste trupul tau stationat pe perna daca mi-ai spune mai des de ce ma iubesti.
As inceta sa te iubesc stangaci daca dimineata m-as trezi cu tine pe partea dreapta a patului.
Te iubesc pentru ca subzistezi intreaga mea existenta.
Te iubesc pentru ca m-ai invatat sa inteleg muzica din vantul ce sufla intre noi
Te iubesc pentru ca doar iubindu-te ma poti iubi inapoi.

Desi nu a inteles prea multe din cuvintele aruncate prudent spre ea ... si-a indepartat bluzita de pe sani... si si-a desfacut usor piciorusele ce se rezemau de umerii lui.

Vino dragul meu...